Atelierul

Atelierul

Piesă de teatru

prof. Andrei Dullo | februarie 2021 | Săptămâna Brâncuși

PERSONAJE: Brâncuşi 1, Brâncuşi 2, Brâncuşi 3, Muza, Publicul

INDICAȚII:
Piesa are două moduri/aspecte. Se începe pe modul interviu, cu luminile aprinse în sală. Se trece la modul atelier, cu lumini doar pe scenă, după care se alternează. Va fi nevoie de proiector şi de cineva care să manevreze proiectorul. Dacă nu e posibil tehnic, putem recurge la metode mai mecanice, dar avem nevoie de print-uri mari cu cele trei opere brâncuşiene.
Replica „Când porneşti pe drumul spre frumos, se întâmplă ca şi cu acel castel din basme: cu cât pare că eşti mai aproape… cu atât eşti, de fapt, mai departe” ar trebui învăţată de toţi trei Brâncuşii.
Piesa se poate adapta la montaj și pentru a fi jucată pe scenă, live.

Se ridică cortina, cei trei Brâncuşi stau, îngheţaţi, pe scenă.

Din public: D-le Brâncuşi, ce este arta?

Toţi trei îşi îndreaptă privirea spre cel care întreabă, ca după un punct de fugă.

Brâncuşi 1: Arta este adevărul…

Brâncuşi 2: Absolut!

Brâncuşi 3: Arta este o oglindă în care fiecare vede ce gândeşte.

Brâncuşi 2: Sau ce înţelege.

Brâncuşi 1: Sau ce poate.

Din public: D-le Brâncuşi, ce este arta dumneavoastră?

Brâncuşi 3: Păi…

În acest moment, intră Muza, se plimbă încet prin faţa lor…diafan… toţi trei se uită lung după ea.

Brâncuşi 2: [Ca trezit din visare] De fapt, nu-mi place să vorbesc despre…

Brâncuşi 1, Brâncuşi 2, Brâncuşi 3: [Se uită unii la alţii şi spun în cor] mine.

Se face întuneric în sală, rămân doar lumini pe scenă. Brâncuşi 1, Brâncuşi 2, Brâncuşi 3 se ridică de pe scaune şi se apropie de Muză.

Brâncuşi 1: Sau despre Arta mea!

Cei patru încep să se fugărească prin atelier, să se joace de-a v-aţi ascunselea. Râd, se veselesc. Cei trei Brâncuşi vor tropăi în diverse ritmuri, în timp ce Muza nu va scoate nici un sunet. La un moment-dat, Muza se întinde pe jos. De acolo, cu un proiector, va fi ridicată o poză cu una din operele lui Brâncuşi, mişcare urmărită în sincron de cei trei. Vor rămâne aşa, în contemplare.

Brâncuşi 1, Brâncuşi 2, Brâncuşi 3: Arta mea vorbeşte singură.

Din public, se mai aude o întrebare. În acest moment proiecţia dispare, se aprind luminile în sală, cei trei Brâncuşi sunt treziţi din visare.

Din public: D-le Brâncuşi, ce este frumosul?

Cei trei, oarecum enervaţi, se uită la peretele unde era mai devreme proiecţia, se uită la cel ce întreabă, ridică palmele, ca şi cum ar spune „Nu e evident?”, îşi îndreaptă palmele spre perete…

Brâncuşi 1: De fapt, de ce mă întrebaţi despre frumos?

Brâncuşi 2: Când eşti în sfera frumosului nu ai nevoie de explicaţii…

Se intră iar în atelier, cei trei se aşează pe jos, cuminţenii ale pământului, în jurul Muzei, care pare să le ţină o prelegere mută.

Brâncuşi 3: Frumosul nu aparţine nimănui.

Brâncuşi 2: Este al tuturor.

Brâncuşi 1: Şi fiecare-l obţine după puteri…

Muza scapă un oftat, îi mângâie pe fiecare pe cap şi se plimbă, ei, în patru labe, o urmează, ea începe să se mişte tot mai repede, ei se ridică în picioare, fug după ea, ea tot le scapă.

Brâncuşi 1: Când porneşti…

Brâncuşi 2: pe drumul spre frumos…

Brâncuşi 3: Se întâmplă…

Brâncuşi 1: Ca şi cu acel castel…

Cei trei încep să gâfâie, e din ce în ce mai intens, crescendo…

Brâncuşi 2: Din basme…

Brâncuşi 3: Cu cât

Brâncuşi 1: Pare

Brâncuşi 2: Că

Brâncuşi 3: Eşti mai aproape…

Brâncuşi 1: Cu atât.

Brâncuşi 2: Eşti.

Brâncuşi 3: De fapt.

Brâncuşi 1: Mai departeeee.

Cad cu toţii, par să o fi prins. Din nou, Muza e întinsă pământ, din nou e proiectată o lucrare de-a lui. Se face iar lumina, cei trei Brâncuşi coboară în public, încep să le explice spectatorilor:

Brâncuşi 1: Prima operă, prima ciocnire cu responsabilitatea

Brâncuşi 2: Nu poţi spune cu o marmură ce poţi spune cu lemnul

Brâncuşi 3: Sânt rari cei ce ştiu să-şi măsoare pasul.

Repetă, furtunos, aceleaşi replici, timp în care din nou apare o proiecţie, de data asta (sugerez eu) Coloana Infinitului, moment în care cei trei se calmează şi urcă înapoi pe scenă.

Brâncuşi 1: Ele trebuie văzute aici, la mine.

Brâncuşi 2: În lumina mea.

Brâncuşi 3: Unde în altă parte decât aici le poţi vedea mai bine?

Din public: D-le Brâncuşi, care e esenţa?

Brâncuşi 1, Brâncuşi 2, Brâncuşi 3: [vizibil încântaţi] Eheee, acum începem să vorbim!

CORTINA

Leave a Reply