Albastrul pietrelor de locuit

Albastrul pietrelor de locuit

„Culoarea albastră în relația cu cantitatea foarte mare de verde din jur, capătă ceva prețios, ceva de piatră prețioasă, o sclipire. Și o face să fie proaspătă, ca o mică mireasă în grădină.”

Ștefan Câlția


Atelier de creație | Clasa a IV-a D & prof. Ludmila Frătescu
În cadrul Proiectelor Roots și BluELF

prof. Marinela Scripcariu | prof. Denisa Pop
Locație: Atelier Makerkid

Harta caselor albastre – un început de activitate:

  1. Prepararea varului în nuanțe de albastru
  2. Decorarea pietrelor cu case mici albastre
  3. Marcarea traseului caselor din Ținutul Fluturelui Albastru

Cum am ajuns aici, în spațiul netimpului, în casele străbunilor noștri? Case mirosind a var proaspăt, care au împrumutat culoarea cicorii de mai la vale, ca să fie mai mândru, mai curat, mai frumos. Ne-au condus niște prieteni, așa, mai tineri, care au adus cerul pe pereții caselor mai bătrâne, pe ici-colo, prin țara asta așa de verde… Și unul care le știe pe cele ale culorilor, Ștefan (al lui Câlția), pictor mare, care a zugrăvit casa părintească în același albastru. Și oamenii din satul lui care, când răzuiau casele spre a le împodobi iarăși, ajungeau la același albastru. (prof. Ludmila Frătescu)

Într-un atelier din Cluj-Napoca, un spațiu prielnic pentru oprire, reflecție și creație, am reușit, un grup de copii însoțiți de profesorii lor, să experimentăm și să retrăim timpuri și spații îndepărtate, adânc întipărite în memoria neamului nostru românesc. Având în noi vie curiozitatea față de om și de natură, față de tradiții și simboluri, am încercat împreună reinventarea trecutului rural românesc, printr-o reflecție-mirare asupra caselor bunicilor și străbunicilor noștri, cele împodobite în albastru. Prin aceste rădacini vii, reprezentate prin străbunii noștri, am ajuns în locuri și spații, evocate de niște imagini, care poartă amprente unice și care aduc în actualitate trăirile, visele și frumosul din gândurile unui neam de oameni, care și-a desfășurat viața într-o Grădină, pe care a cuprins-o cu spiritul lui, atât cât a putut. Grădină de la care a învățat și în care a intervenit. În ea și-a așezat cumva vatra, casa, spațiul, care a ajuns să ascundă, dincolo de ziduri, întreaga poveste a unei vieți care continuă prin experiențele generațiilor care îl urmează.

Așa s-a făcut că am adus aproape de inima copiilor, înt-una din zilele noastre, imagini cu casele tradiționale românești. Am încercat să deslușim câteva din poveștile care au umplut de-a lungul timpului aceste spații albastre. Am descoperit împreună forme, mărimi, culori, simboluri. Gândurile noastre s-au plimbat de la trăirea în simplitate a unei generații demult apuse, până la imaginația copilărească, cea care poate reinventa un timp trecut, îl poate transforma și îl poate transpune în noi timpuri, ale unor zări îndepărtate, devenite și ele albastre.

Astfel varul, asemănător unei crete albe, cu care putem scrie „ACASĂ” pe o tablă, în spațiul nostru numit școală, o cretă măcinată, un praf, ai zice, o nimica toată, acest var amestecat cu apă, combinat cu pigment de culoare albastră, tot un praf amestecat cu apă, devine o substanță fluidă cu care, la fel ca și străbunii noștri, am putut zugrăvi. Nu chiar pe un zid adevărat de casă, ci pe niște fășii de pânză special pregătite pentru pictură. Aceste pânze au fost pătrunse și au rămas imprimate cu amintirea acelor vremuri de demult. O astfel de pânză poate deveni drum, o continuare, dacă folosim orizontala ei. Dar poate căpăta rol și sens de scară, de urcare, dacă îi considerăm verticala ca direcție.

Acest procedeu vechi devenit nou, a adus o sclipire, o strălucire în gândurile copiilor, pe care au revărsat-o în realitate, pictând case albastre pe niște pietre de râu, modelate și ele de aceeași natură de-a lungul timpului. De data aceasta au folosit niște culori ale vremurilor noastre, tot durabile, cum sunt culorile acrilice.

Prin această colecție de pietre-case dorim să vă invităm la reflecție, la un exercițiu de admirație și la experimentarea, într-un mod simbolic, a tot ceea ce vă poate dărui albastrul pietrelor noastre, care au devenit pietre de locuit într-un timp viitor, pentru generațiile următoare. (prof. Ludmila Frătescu)

Leave a Reply