Privirea eroilor

Privirea eroilor

prof. Stanca Szekely-Răfan

Sensul ințial al cuvântului erou este acela de protector: ființe altruiste, capabile să se sacrifice pe sine pentru alții. În timp, sensurile s-au nuanțat, dar eroii rămân în esență ființe ex-centrice, așezate, retrase din proprie inițiativă, situate așadar întotdeauna în afara centrului. Etichetați adesea de către omul mediocru, adică omul mediu, drept bizari, neintegrabili, aroganți, eroii sunt în esență ne- sau chiar prost-înțeleși, tocmai pentru că sunt mai degrabă necomunicativi.
Ceea ce au în comun, totuși, în marea lor diversitate, de la eroii de desene animate la eroii antici, ridicați pe soclul artistic, și ceea ce artista Ana Gherasim a reușit să surprindă, acesta fiind numai unul dintre punctele forte al lucrărilor ei, este privirea. Aceasta țintește dincolo de superficie și atinge esența, indiferent că o face cu vârful sabiei sau al săgeții, cu ascuțimea cuvintelor sau cu energia cu care se avântă. Privirea eroului încremenește adversarul și contamineaza tovarășul (de luptă) cu un curaj de care nu se știa capabil. Urmărind galeria de portrete realizate de Ana, de la schițe până la lucrările complexe, cu detalii finisate până la trompe-l’œil, receptorul va fi lovit în primul rând de privirea cruntă, oarecum din altă lume, a acestor personaje. Drumul acesta de la suprafața plană a lucrării la spațiul detașat al receptorului de artă este foarte bine pregătit de lucrările acestei expoziții.
Pe de altă parte, remarcabilă este seria de schițe, de prea multe ori subevaluată, în ceea ce-i privește pe artiști, fie ei consacrați sau debutanți. În acest spatiu de work in progess devine evidentă lupta artistului cu forma, în cazul absolut spectaculos al Anei, lupta ei cu eroii. Nu împotriva lor, ca adversar, ci mai degrabă împotriva caracterului lor retras, ermetic, inexpresiv. O luptă pe care Ana o câștigă, reușind să le scoată la iveală esența, să-i în-fățișeze, adică să le dea o față sau să prindă în oglinda artei adevărata lor față.
Fiecare lucrare e un gest aproape eroic la care, dacă suntem onești, vom încuviința că doar artiștii adevărați se încumetă.

Leave a Reply