Când am auzit că cineva vinde un dulap vechi, am știut că îl vrem în școală, fără să știu exact la ce ne va folosi. M-am dus să îl văd. Era un dulap vechi, vopsit într-un roz intens, care a adăpostit toată copilăria unei fete, acum creatoare de bijuterii. Mi s-a spus că uneori dulapul îi servea drept adăpost, pentru a citi la lumina lanternei.
Rozul intens al dulapului s-a stins în curtea școlii într-un roz prăfuit, minunat de domol, care invită la poveste, fără îndoială. Nu sunt fan roz, așa că, mulțumesc, Ludmila și Ionuț, pentru că ați spus apăsat și la unison, Păstrăm rozul.
Microcosmosul din spatele ușilor dulapului: cabinetul de curiozități
Clasicul cabinet de curiozități îl regăsim în engleză sub numele de cabinets of curiosities, cabinets of wonder, wonder-rooms, în germană Kunstkammer sau Wunderkammer, în italiană studiolo sau stanzino. Acesta a apărut în secolul al XVI-lea și era o încăpere sau o piesă de mobilier special consacrată păstrării unor exponate neobișnuite, rarități, un mic muzeu de științe naturale, în care se regăseau oase, scoici, reprezentări ale animalelor exotice, piei, blănuri, tablouri și gravuri, semințe, fructe și flori uscate, un microunivers al lumii vii, pe care știința acelor secole începea să o descopere.
Designul unui cabinet de curiozități varia de la o cameră la un dulap, iar conținutul, de la obiecte eclectice la clasificări tematice riguroase, de la obiecte mari la miniaturi, de la obiecte organizate sub denumirea de naturalia (știinte naturale) și artificilia (obiecte făcute de mâna omului, de la artă la arme și monezi).
Impregnate de spiritul renascentist, dorința omului de a călători, explora, descoperi, fascinante prin structură, conținut, gust pentru inedit și eclectism, amprentă obsedantă a colecționarilor, microcosmosuri ce vor să dea sens macrocosmosului, aceste cabinete de curiozități ce celebrează spiritul uman se definesc cu claritate ca fiind precursoarele muzeelor, așa cum le cunoaștem azi.
Portretul unui căutător-de-chestii
Sunt căutătoare-de-chestii și n-am vreme de pierdut. Nu-i nimic mai plăcut pe lume decât să fii căutător-de-chestii. Și-i de mirare că nu s-apucă mai mulți de meseria asta. (Pippi Șosețica)
Cred că orice cameră de copil e, într-un fel, un cabinet de curiozități. Precum buzunarele, ghiozdanele sau penarele lor. Descoperi o varietate de obiecte, de la pietre….da, multe pietre….., de tot felul, de toate mărimile și culorile, hârtiuțe mici scrise sau nescrise, desenate sau însemnate, cărți, jucării, scoici, colecții de te miri ce, toate cu valoare personală și poveste unică. În copilărie, colecțiile de șervețele, de carduri cu fotbaliști, timbre și flori presate în dicționarele de franceză, pentru a fi folosite în ierbar, erau de nelipsit.
Ruminând la dulapul roz al școlii și cum am vrea să îi dăm viață, mi-am amintit de un personaj drag multora dintre noi, care poartă în sine un nume cât un cabinet de curiozități: Pippilotta Merindela Persiana Minta Aluefraim Șosețica. Pe scurt, Pippi Șosețica.
Pippi se declară a fi căutătoare-de-chestii, căci lumea asta e plină de chestii, sigur că-i nevoie de cineva care să le găsească.
Aflăm că un căutător de chestii este mereu în alertă. Pippi caută sub buturugi, iar acasă are colecții de obiecte pe care le păstrează în sertărașele scrinului sau în podul Vilei Villekula.
Tu ești un căutător-de-chestii?
Te provoc cu un cabinet de curiozități marca ELF
Cu Alice de mână, nu coborâm de data aceasta printr-o gaură de iepure, ci deschidem ușile unui dulap de curiozități sau de minuni, așa cum se mai numea, pentru a intra într-un univers real sau oniric, creat de voi, în care obiectele vă poartă amprenta, în care, chiar dacă aceste obiecte identitare par disparate, ele fac sens împreună, intrând într-o dialectică aparte, a colecției în sine, în care exponatele intră în dialog.
De la grădiniță până la liceu, sau chiar acasă, pe lângă spațiul expozițional creat, aceste cabinete pot deveni puncte de plecare personale și pot genera dialoguri spre noi aventuri de căutare, cercetare, înțelegere a lumii.
Mulțumesc, Marinela Scripcariu pentru toate ideile propuse pentru dulapul roz, Ludmila Frătescu, pentru gustul rafinat și gândul artistic pe care ni l-a oferit pentru proiect, Ionuț Gînscă pentru că am reușit să conturăm împreună un proiect, care, sperăm, vă va inspira pe toți. Din septembrie până acum s-au născut două cabinete de curiozități în școlile noastre primare. Așteptăm cu nerăbdare să descoperim cât mai multe cabinete de curiozități ELF, unice, personalizate, mici, mari, care să îi ducă pe copii spre explorarea neîncetată a lumii ce ne înconjoară.
Silvia Cobusneanu
Coordonator, Liceul Teoretic Elf, sediul Coșbuc
