În desen, studiul este o arta în sine. A schița presupune a trasa liniile organice, indispensabile, adică esența obiectului reprezentat. Aici zace originea imaginii, care mai apoi poate deveni, sau nu, verosimilă, recognoscibilă, cuprinzătoare.
Deși lucrările lui Ștefan caută cu înfrigurare și dezmiardă linia, se țin departe de rolul ei de a mărgini, de a închide forma și deci de conceptul de operă finită; nu tânjesc spre ea, intuindu-i cu siguranță finitudinea, mărginirea. Dimpotrivă, am putea spune, seria de lucrări propuse vede linia ca parte organică a unei rețele, în aderența sa esențială la infinita textură a supra-, infra- sau a realului pur și simplu. Liniile lui Ștefan sunt idei. Și astfel, lucrările sale, dincolo de forma grafică, devin text – în sensul sau etimologic de textură sau țesătură.
prof. Stanca Szekely-Răfan
